Încep să mă destram, mai mult ca la-nceput
Şi-am început iarăşi să plâng, şi să nu mai ştiu cine sunt.
De când cu dus şi-ntors trăiesc, pe dos viaţa mi-am întors-o
În tors, nu mai ştiu ce bate. am moralu' ţintuit pe jos.
În tot, vedeam un "va fii bine", dar era "nimic".
Şi-am adormit pe-nterior, şi-am putrezit şi m-am rănit.
Acum că m-am trezit, prin zid voi trece.
Şi renunţ la cei ce-i număr acum pe 4 degete.
Da' de ce tre', să fie aşa mereu?.
Să trag de mine, chit că-s om. cu cerinţe seci de zeu.
Când eu, mă clatin dintr-o vorbă spusă-n vânt.
Supusă la modificări ce n-au treabă cu ce sunt?..
În gând, mă-ngân, şi jur să lupt.
Indiferent de punct.. fac o virgulă şi n-o să mai fug de ce sunt...
Nu vă dau dreptul să mă judecaţi, când aţi intrat cu stângu-n viaţa mea şi la fel aţi şi plecat.