Doi ochi, ce privesc printr-o pătură de frică
Analizează în delir, să nu mai fie înc-o sticlă
Şi încă-o sticlă de adevăr amar.. viaţa parcă-i tulbere de-aia o torn în pahar
Da' n-am habar, că am un har, ce-mi menţine scopu' clar
Şi mă scald în iluzii când cred că am eşuat
Da' m-am schimbat, sau asta tind să cred
Că de un secol şi ceva încă mai sunt coerent
Da' filmu' meu, e pentru surdo-muţi
Că am vrut să fiu mai bun, încercând să mut munţi
Şi mulţi mă-ngreunau, punându-mi păcatele-n spate
Pe-ale lor în p***a mea, că eu mi le-am plătit pe toate.
Şi fapte ce-s de multă vreme consumate, încă nu-mi dau pace
Că vor război, eu cu mine vs voi, în regatul ăsta sloi.
Şi tind să cred că devin ce aţi vrut voi.
Destest minciuna, dar totodată-mi place.
Şi asta-n sinea mea, ca o bubă grav mă coace.