# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Misterul brazilor
- Virgil Maxim

trimise de ViorelViorel.

Sufletul meu
colindă noaptea şi ziua,
colindă ziua şi noaptea
prin pădurea de turle din Brazi..
ca o stafie-a-dragostei,
în primul cămin
de tineri nefamilişti..
La nivelul (etajul) cel mai înalt!..
Urcă pitulat pe scara de servici..
Ba-i aici..,
Ba.. nu-i aici!..
Arde ca un licurici!
– Sufletul meu, sufletul meu,
cum stai lângă poarta "cetăţii"
şi nimeni nu-ţi deschide,
nimeni nu te-aude,
nimeni nu te ştie..
Ca într-o chilie întunecată,
zăbrelită,
un monah, o stafie!..
Ah, suflete plin de necaz,
stai mut cu rugăciunile tale
scrise demult
în rime de "cuvânt zălud"..
Stai strâns ca într-o diafragmă
de beton,
sufletul meu,
înfricoşat de lume,
de viaţă..
de tot..
şi de om!..
Parcă-ai fi mort!.. Taci!..
Că te-am legat cu vraja rugăciunii
să nu treci prin zidul
dintre-a treia şi-a patra chilie..
Din coridorul lung
s-ar auzi ca un ecou
şoapta ta..

oare, până la glezne,
până la genunchi..,
până la brâu..!?
Eu ştiu?..
Căci te-am zidit ca pe Ana lui Manole..
Adu-ţi aminte
cum ascultai ciocârlia
în grâul roşu de maci..

Taci! Mai ştii cine poate s-audă?
Nu trebuie s-aud nici eu!
Sau, poate, nici Dumnezeu?
Şi până când?!..
Nimeni!?..
– O, nu! S-aude, sufletul meu!
S-aude geamătul,
plânsul tău!..
S-aude până la Dumnezeu!..
O, ce înviere!.. Ce înviere!..
Ca o nebunie!..
Auzi, tu, sufletul meu, auzi!
Să te dezgroape din putreziciune
cu ciocanele, cu baroasele,
cu târnăcoapele,
din piatră ferecată..
Flacără.. Floare..
Viaţă pentru Veşnicie!..
Ce sfântă-nebunie..,
sufletul meu?
– Fricosule!
Cântă acum lui Dumnezeu!
Cântă de bucurie!..
Cântă lumii..,
cântă-mi şi mie!..
Fire-ar să fie!..
Te-ai îndoit un pic de Veşnicie,
ca Petru!..
Fricosule!..