(11) Vorbească frunza ce avu Când a atins pământul, N-o judeca pe toamnă tu, Căci strâmb îţi e cuvântul.
Ţi l-ai stâlcit de mari dorinţi, De vise ne-împlinite, În gândul tău eşti printre sfinţi – În fapte – printre vite.