Subalternul (9).
Subaltern să fii e fain –
Toţi te scuipă şi te ca.. l.. că
În picioare ca pe-o cârpă
Cu scărbosul ei design.
Lămuriri îţi cer întruna
Cei care au trebi la şef,
Unii intră ca furtuna,
Alţii de vorbă au chef.
Vine unul şi te-ntreabă:
"Unde-i şeful?. " - şi de nu-i -
".. Unde-i dus şi cu ce treabă,
Când se-ntoarce dumnealui?. ".
Uite-o doamnă.. domnişoară..
Naiba ştie ce mai e,
Că fardată e şi zboară
Prea pe sus nuştiu de ce.
Cred că-i este vre-o amantă –
Ne rămâie ca secret –
Căci când m-a privit odată
Mai că m-am împrăştiet..
Mi-a mai zis ceva, frumoasa
Nu contează ce că m-am
Trezit albiu la faţă
Şi deloc nu auzeam.
Nu-i nimic. S-a dus şi asta –
S-a trecut. Când vine şeful
Îmi zâmbeşte arătându-mi
Colţişorii cu încetul.
Însă, nu asta mă doare..
Altceva e la mijloc,
Eu, un şef am, ca atare
Dar prea mulţi îi stau în loc.
Peste şeful meu, mai mare
Este doar un singur şef,
Însă-al doilea – mai tare
Mă struneşte -.. super-şef..
Uite-aşa îţi treci din zile
Şi te ştergi încet din lut,
Şi regreţi amar, copile
Că nimic mai n-ai făcut..
Şi se scurge din viaţă,
Te prefaci în infinit,
Eşti o clipă dimineaţă
Şi-ntr-o clipă asfinţit..
25 august 1995
Domnului A. V.