Plecarea ta mi-a fost o sfâşiere..
Ştiu bine că durerile se curmă..
Nici cel dintâi nu sunt, nici cel din urmă,
Cenuşa vremii ninge mângâiere.
Din tot ce-a fost nu mai rămâne urmă..
Un cântec stins pe valuri.. o părere..
O umbră jucăuşă care piere
În colbul zării.. Nimeni nu-l mai scurmă!.
N-am fost nici eu, nici tu n-ai fost de vină..
Dacă te-ai smuls de mine, o străină,
Şi pleci nepăsătoare, calmă, rece.
Rămâne alta, - cea adevărată,
Din visurile mele-ntruchipată :
Icoana ce ţi-am scris o să te-ntreacă!