Versuri Departe, cine ştie...
- Victor Eftimiu

Departe, cine ştie în ce oraş ploios
Cu tâmplele în palme vei fi gândind la mine,
Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros –.

Departe.. cine ştie în ce oraş ploios..

Cu fruntea sprijinită pe degetele pale
În ochii tăi, străino, aduni melancolie
Răsfrângi tristeţi de toamnă în lacrimile tale –.

Cum stai aşa.. cu fruntea în degetele pale..

Afară plouă.. plouă.. şi vântul toamnei bate
Cântând întristătoarea şi vaga-i melodie,
În jurul meu s-aşterne pustiu.. singurătatea –.

Afară plouă.. plouă.. şi vântul toamnei bate..

Şi mă gândesc la tine, frumoaso de departe,

La ochii-n cari se stinge un dor de mângâiere,
La soarta nendurată ce calea ne-o desparte –.

Şi mă gândesc la tine, frumoaso de departe..

În sufletu-mi coboară tristeţi sfâşietoare
Şi golul din odaie se-mprăştie în mine.
Durerea ta, străino, pustiul tău mă doare –.

Şi-n sufletu-mi coboară tristeţi sfâşietoare..

Şi-acum, când cade seara din cerul somnoros,
Când tot mai larg se-ntinde în jurul meu pustiul
Te stingi şi tu, ca mine, urzind un vis frumos –.

Departe, cine ştie în ce oraş ploios!..