Nu ştiu cum am ajuns în acest loc pustiu,
Unde am fost şi nici cu cine nu mai ştiu..
Eu cel de ieri nu îşi imagina
Că voi ajunge să am o insulă doar a mea.
Dezamăgit de prea multe ori,
În locul unde nu ajung scrisori,
Dar m-am grăbit din prostie,
Nu m-am gândit cine m-ar iubi pe o insulă pustie..
Până ai venit tu.
Spune-mi dacă ai vrea
Pe insula mea,
Au mai trecut pe aici
Dar i-am rugat să nu stea.
Nu am vrut să rămână
Nici prea mult să se reţină,
Poate că am intuit
Şi-am vrut să te aştept pe tine!.
Nu ştiu cum am ajuns în lumea ta,
Dar am îndrăgit-o şi nu aş pleca.
M-ai lăsat în ochii tăi uscaţi de dor,
M-ai învăţat în largul lor să zbor..
Mi-ai dat curajul
Să-mi dedic viaţa mie,
Toată dragostea ţie,
Ca să fim fericiţi din prostie
Pe o insulă ce niciodată n-ar mai fi pustie..
Fericirea a fost un lucru trecător
Până ai venit tu.
Am fost prin viaţă doar un rătăcitor
Până ai venit tu.
M-am lăsat de speranţă purtat
Până ai venit tu..
Iubire, am dat în sfârşit de uscat,
Atunci când ai venit tu.