# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Nu credeam sa invat a muri vreodata
- Th1

trimise de TevoiiubimereuTevoiiubimereu.

Nu credeam sa-nvat a muri vreodata
Uitarea sa fie singura cale de scapare
Plutesc pe valurile trecutului, pe inima am pata
O las moarta, privind apusul soarelui in zare
Tatuez pe suflet numele tau, si-mi amintesc totul
Regretele apar cand nimeni nu-ti poate lua locul
E un cosmar ce parca, nu se mai sfarseste
Nu renunt sa lupt, cel ce se preda greseste
Uitat de toti, avand nimic, cand nimic nu este bine
Nu exista antidot pe lume sa ma vindece de tine
Tintesc paradisul prin cuvinte din inima rostite
Aliniez in versuri simfonia noptilor nedormite
La limita dintre Rai si Iad, sufletul se rataceste
Acolo te gaseste si zambeste, acolo inima ta inca il iubeste
Tot ce-a fost n-a ajuns tot ce urma sa fie
Iubesc sa te privesc, ai lasat in urma o stafie
N-ai inteles nici acum, iubirea nu-i doar fidelitate
E ca si cum esti fericit, dar inca te gandesti la moarte
Iar e noapte, amintirile-mi revin cu tone de venin
Umplu inima toata, cand o poza-n mana tin
Bagi iubire intr-o inima ranita, o lovesti si fugi
Iubesti ca sa iubesti sau iubesti ca sa distrugi
Ridic blestemele la cer in ritmul lacrimilor curse
E corola de minuni a lumii, si-a vremurilor apuse.

Ma pierd in amintiri, glasul inimii nu-l mai aud
S-a dus a ramas, doar colajul iubirii din lut
Ma opresc din mers, privesc in urma, ma gandesc
Ma resemnez, ca nu mai e nimic din ce iubesc.

Nu credeam sa-nvat a muri vreodata
Fiind ucis de persoana ce-o iubesc
Cand dragostea ma purta pe aripile sale
Eram prea mic sa cred, c-o sa gresesc
Era o lume de cristal, avand sentimente fericite
Acum noptile trecute, au devenit doar nedormite
Blestem vremea cand credeam in creaturi gingase
In fluturasi si-n licurici, si-n ingerasi precum cei mici
Viata mi-a dat cu-o mana si mi-a luat cu amandoua

Si cand aveam nevoie mai mare, s-a facut ca ploua
Si-acum parca te aud, vocea ta imi aminteste de trecut
Si-acum te-ascult, inima ti-a patrat, te iubesc-ul de demult
Dar acum totul e gol, te urasc caci e pustiu
Sa traiesti c-un suflet mort, intr-un corp viu
Sa privesti persoana iubita in bratele altuia
Sa te gandesti la lucruri rele, binele nu ar putea
Sa te distrugi, sa stai singur intre 4 albi pereti
Ce noi ii imparteam, acum sunt negri pe veci
Imaginatia creeaza noi reguli, pentru cei cu probleme
Iar timpul cladeste ura, ce o simtim mereu in vene
Oare stii ce ai fost, cand nu stii ce vrei sa fii
Eu stiu ca Plumbul lui Blaga, mi-e compozitia inimii
Noapte de Decemvrie, o amintire si acelasi vis
Caci va ramane in urma, tot ce eu acum am zis.

Nu credeam sa-nvat a muri vreodata
Si totusi am murit, si acum am invatat
Ca dragostea este cea, ce pe nori te poarta
Si de alunegi, direct in pamant esti ingropat
Am sa uit candva, dar n-am sa iert pentru nimic
O sa vina vremea, cand va prinde sens, tot ce zic
Vremurile bune n-au apus, ci doar ascuns
Se plateste cu aceeasi moneda, mereu eu mi-am spus
Vei simti pe pielea ta, aceste simple cuvinte
Adunate de prin suflet, si din nopti nedormite
Va venit acea zi asteptata, cand dorul te va tinti
Iti vei aminti, tot ce-a fost, si ce nu mai poate fi
Te vei topi, cand vei vedea 2 copii, si vei sti
Ce inseamna cu adevarat a suferi, cand vrei doar a iubi
Vorbele mele iti vor insoti, persoana mai departe
Nu le vei uita, nici pe patul de moarte
Nimic nu va pieri, nimic nu va muri, totul va fi
Cea mai aspra pedeapsa, cat timp vei trai
Iar ca sa spun in doua cuvinte, ce inima incerca
Ma rezum la ele si iti spun VEI REGRETA


Mai multe versuri Th1 >>