Am crezut ca e de ajuns sa fiu,
Si ca e de ajuns, ca e tarziu,
Ca va fi inca o poveste
De o noapte si poate o zi,
In care a-i stii dinainte,
Tot ce va fi, dar ea, avea.
O tacere in ochi, avea
Doua lacrimi in glas,
Si cate o tristete in fiecare gest,
In fiecare pas.
Am crezut ca e de ajuns sa spun
Si ca e de ajuns sa cred ca sunt un om bun
Dar de la oameni buni aflase
Ce-i rau in viata ei
Si stia dinainte
Tot ce vrei, dar ea, avea.
O tacere in ochi, avea
Doua lacrimi in glas
Si cate o tristete in fiecare gest,
In fiecare pas, avea.
Nu mai e pentru nimeni un loc
In lumea ei,
In lumea ei inecata
In lacrimile a 1000 de femei.
Avea o tacere in ochi, avea
Avea doua lacrimi in glas
Si cate o tristete
In fiecare gest
In fiecare pas.
Avea, o tacere in ochi, avea
Doua lacrimi in glas
Si cate o tristete in fiecare gest
In fiecare pas.
Dar inca mai spera,
Ca cineva sa o poata iubii,
Mai mult de-o noapte si-o zi.