Trei vagabonzi la poarta-mi vin;
Artisti - o mica trupa:
Copiii dupa ei se tin
Si cainii dau sa-i rupa..
Sunt doi micuti, e mama lor;
Ea, cu flasneta-n spate.
E-o zi de toamna, pic de nor,
Dar cat de triste-s toate!.
Cu ochii dusi, ca in extaz,
Ea canta, si ei joaca,
ii cade parul pe obraz
Si praful o ineaca.
Ei joaca, sar si se-nvartesc,
impiedicati in zdrente;
Rasufla greu cand se opresc
Si fac la reverente.
Intinde piciul istovit
O palarie sparta:
Comedia s-a ispravit,
De-acu - la alta poarta..
Pe urma celor ce s-au dus
Vartej de frunze-alearga..
Ca multi mai poarta Cel-de-sus
Pe lumea asta larga!