# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Sa dansam iubire de sorin cerin
- Sorin Cerin

trimise de DanaDana.

Să dansăm Iubire,
până când din tălpile Viitorului,
vor scânteia primele stele ale Fericirii,
ameţindu-L până şi pe Dumnezeul Jertfei,
care nu va mai şti,
cum să-şi organizeze,
şi pe aceste noi astre,
Păcatele Sale Originare.

Să dansăm Iubire,
rupându-ne cămăşile Durerii,
cu care am fost îmbrăcaţi,
de către Destinul Surd,
prin Catedralele de Speranţe,
care nu s-au mai împlinit niciodată,
unde ne sunt ascunse,
Icoanele Sentimentelor,
între Zidurile Rugăciunilor de Jar,
pe care Moartea,
nu vrea ca să le audă vreodată,
fiindcă i-a dat Dumnezeul Nimănui,
toată puterea asupra acestei Lumi.

Să dansăm Iubire,
îmbrăcaţi cu Florile de Lacrimi,
ale Privirilor,
în care să ne pierdem,
întreaga avuţie a acestei Lumi a Absurdului,
Non-Sensurilor Existenţei,
iar atunci când vom deschide,
cu adevărat,
Ochii Inimii de Jar a Simţămintelor,
să rămânem doar noi doi şi Nemurirea.

Să dansăm Iubire,
Rotindu-ne după Răsăritul Fericirii,
alături de Lumina Divină,
a Sufletelor noastre,
pe aripile căreia să zburăm,
spre steaua Adevărului Absolut,
unde să ne clădim cu fiecare pas,
Nesfârşirea.

Să dansăm Iubire,
până când Paşii Morţii se vor împletici,
căzând în Golul Tristeţii,
pe care ni l-au creat,
Sfinţii unui Dumnezeu răzbunător,
lăsând în locul lor,
Visul fără de sfârşit,

unde vom rămâne veşnic împreună.

Să dansăm Iubire,
peste diamantele Zâmbetelor,
răsfirate de Profunzimea Sacralităţii,
Surâsului propriului nostru Străin,
ce ne aştepta mai demult,
decât toate Vremurile la un loc,
în noi înşine,
devenindu-ne,
adevărata Fiinţă plină de strălucire,
prin care ne îmbrăţişăm acum,
dansând.

Să dansăm Iubire,
biciunind cu Paşii Privirilor noastre,
Iluziile Vieţii şi Morţii,
în care ne pierdeam până acum,
pe scena Durerilor acestei Lumi,
unde am fost mereu obligaţi,
să ne jucăm rolurile triste şi extravagante,
de Statui Vivante ale Absurdului,
mimând împlinirea şi reuşita,
chiar de ne aflam mereu,
într-o descompunere continuă.

Să dansăm Iubire,
să nu mai reînviem vreodată iarăşi aici,
unde în afară de Dansul salvator,
al Sinuciderii,
nu va mai rămâne nimic altceva,
decât Infernul care ne ardea,
cu Alienarea Singurătăţii lui,
până când vom fi o Amintire,
pe bolta unui Viitor,
ce nu se va sfârşi Niciodată.

Să dansăm Iubire,
fără a ne mai fi răstignite,
razele Viselor,
devenind o stea ce va străluci mereu,
şi nu se va stinge Niciodată,
din Dansul Iubirii,
care va licări,
în Sufletele altor generaţii de îndrăgostiţi,
prin cine ştie ce galaxii de Sentimente,
ce ne vor admira,
pe cerul vieţii lor,
Dansul Eternităţii