Iubire stelara - versuri Sorin Cerin | Versuri.ro
Iubire stelara - versuri Sorin Cerin | Versuri.ro
spacer
spacer
spacer
Spacer
  Versuri >> S >> SO >> Sorin Cerin >> Iubire stelara
Urmăreşte artist

Versuri Sorin Cerin - Iubire stelara

trimise de DanaDana.

Te caut în singurătatea din mine,
Atât de abătută,
Atunci când plouă cu destinul stelelor căzătoare,
A căror şuvoaie stelare,
Se scurg pe zidurile dorinţelor noastre,
Luminându-le calea,
Spre a vedea mai bine,
Igrazia sentimentală din sufletele lor,
Ce stau să se surpe,
Ruinând şi mai mult castelul galactic,
Al iubirii noastre.

Şi cum pot eu dragostea mea cea mare,
Să văd cum cad,
Într-o tăcere de dincolo de orice strigăt surd al lumii,
Crenel după crenel al unor şoapte spuse cândva,
În paradisul simţirii dintre două promisiuni,
Făcute unei Iubiri,
Şi scrise cu sângele speranţelor din noi,
În timp ce îngenuncheam în faţa sa,
Afirmând că este eternă,
Că niciodată castelul stelar al sufletului său,
Nu se va ruina,
Fiind la fel de etern,
Precum sunt porţile masive ale Cuvântului,
În care ne-am izolat de orice alt Univers,
Unde nu strălucesc stele ale pasiunii,
De a ne avea mereu alături,
Spre a le împleti,
În părul des al frumuseţii privirii tale.

De aceea nu pot să înţeleg,
Cum poţi privi, în jos, spre pământul din noi,
Lăsând să-ţi cadă stelele eternităţii din tine,
În şuvoaie triste de lacrimi stelare,
Prelinse pe faţa Galaxiei sufletului tău,
Ce nu putea accepta, undeva, cândva,
Că va putea fi brăzdată de ridurile deşertăciunii,
În care să curgă lacrimile amintirilor stelare,
Uitând cu desăvârşire să privească, în sus,
Către bolta stelelor ce au mai rămas din noi,
A căror lumină va sosi strălucind peste milenii,
Şi pe acest Pământ ce curge acum,
În sângele nostru cu nume de Viaţă,
Devenind sângele altor vene pline de pasiune,
Atât de străine nouă,
Ce vor privi propria lor boltă înstelată,
Peste atât de multe alte iubiri ce vor muri,
Reintregind praful stelar al Amintirii.

De aceea te rog dragostea mea,
Nu privi în jos spre Pământul din noi niciodată,
El va fi praf şi pulbere,
Dus de vântul deşertăciunii spre nicăieri.
Te rog mai fierbinte decât sufletul oricărei stele,
Priveşte spre cer,
Unde niciodată şuvoaiele stelare ale iubirii noastre,
Nu pot spăla vreodată murii plini de igrazie,
A uitării de noi.
22 Octombrie 2008






Spacer
Spacer  Caută    cu Google direct


 Traducere automată



Autentificare
Close 


  spacer
Versiunea mobilă | RSS | Arhivă stiri | Arhivă cereri | Parteneri media | Resurse | Condiții de utilizare | Politica de confidentialitate | Contact
 
 

#   a   b   c   d   e   f   g   h   i   j   k   l   m   n   o   p   q   r   s   t   u   v   w   x   y   z