# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Adio
- Sorin Cerin

trimise de DanaDana.

Nu pot să înţeleg de ce,
Ninsoarea viselor noastre se topeşte,
În norii uitării din mine,
Şi nici de ce,
Atunci când viscoleşte cu amintiri,
Spre mine,
Se transformă,
În ninsoarea cuvintelor îngheţate,
Pe care le desluşesc,
Mai greu decât vremea,
În care mi-am pierdut urma,
Rămânând departe de inima ta,
Undeva într-o gară părăsită a Destinului,
Despre care îmi spuneai că m-ar cunoaşte,
Când vroiam să ne unim norii vieţilor,
Dorind să cearnă numai ploi repezi de vară,
Îţi mai aminteşti?
Dar de ziua când am trecut înfrigurat,
De alte cuvinte îngheţate,
Şi te-am întâlnit?
Era strada destinului sufletului tău,
Ce urma să treacă podul,
Unei lungi veri sentimentale.

Şi ce pot să-ţi spun,
În ninsoarea aceasta de sfârşit de lume a iubirii,
Decât că nu am să mai trec niciodată,
Pe strada gândurilor tale,
Niciodată chiar şi neştiut de nimeni,
Nici de Destin,
Nici de fulgii zăpezilor topite,
Mai demult decât vremea,
Pe una din genele amintirii sufletului tău,
Ce vor închide pentru totdeauna,
Eternitatea din răsăritul ochilor tăi,
În inima mea.

De aceea ascultă norii care tac,
Şiroind cu speranţe reci de toamnă,
Ruginite în suflet,
Cum totul devine,
Din ce în ce mai greu şi mai apăsător,

Peste mormintele acestei existenţe,
Pe care nici măcar groparul clipelor,
Nu mai primeşte,
Un pahar tare,
Dar al naibii de tare,
De uitare de el,
Atunci când pământul,
Se surpă greu,
Peste sicriul speranţelor,
Săruturilor,
Mângăierilor noastre,
Dintr-o vară,
Cu miros de atât de mult tine,
În inima dragostei mele,
Atunci când te aşteptam,
Să servim din cupa iubirii,
Eternitatea.
Care acum dispare,
Sub sunetul surd al pământului din noi,
Ce loveşte sicriul a tot ce eram odată,
Suflete.

Încă te-aş mai fi aşteptat,
Printre aleile troienite cu amintiri
Ale cimitirului din noi,
Dacă zăpada uitării,
Din cuvintele noastre,
N-ar fi trecut,
Dincolo de numele iubirii,
Scris pe crucea,
Unei întâlniri ruginite,
Acoperit în întregime,
Încât nici zăpada nu-l mai poate citi,
Oricât de mult şi-ar dori,
Să-l încălzească cu trupul amintirii sale,
Ce a fost cândva o ploaie de vară,
Ce a spălat cuvintele spuse,
Undeva, cândva..

De aceea îţi spun pentru totdeauna,
Adio,
Şi îmi doresc din tot sufletul,
Să-ţi aminteşti vreodată,
Numele unei mari iubiri,
Acoperit de zăpada amintirii,
Pentru totdeauna,
Chiar dacă acum e şters,
De parcă n-ar fi fost niciodată.