Inimă, nu fi de piatră,
Că doar tu n-ai fost lăsată
Să vezi dorul cum mă poartă
Frunză-n vânt.
Inimă, nu fi haină,
C-ai şi tu un pic de vină
Dacă n-am o zi senină
Pe pământ.
Inimă cu ochi ca mura
Şi ca trandafirul gura,
Nu-mi da dragostea de-a dura,
Că-i pacat.
Inimă nu fi de gheaţă,
Fără zâmbet cald pe faţă,
Fără cântec, fără viaţă,
Doar oftat.
Doar de dragul tău
Răul mi-e mai rău,
Râsul mi-e mai rar,
Amarul mai amar.
Şi tot suspinând ca omul,
O să mă usuc ca pomul
Ce-şi dă frunzele
Pe două lacrime.
Inimă cu ochi de stele,
Eu ţi-am dat buzele mele,
Tu le-ai ars ca pe surcele
Într-o zi.
Inimă, -mi găsesc eu cale
Chiar de schimb dealul în vale,
Şi te las, inimă acră,
Şi mă duc.
De trei primăveri,
De trei ierni şi veri
De trei toamne-rând
Amar un alt gând.
Numele-ţi rostesc întruna
Cât e soarele şi luna
Totu-i pe pustii,
Că tu nu vrei să ştii.
Inimă, nu fi de piatră,
Că doar tu n-ai fost lăsată
Să vezi dorul cum mă poartă
Frunză-n vânt.
Inimă, -mi găsesc eu cale
Chiar de schimb dealul în vale,
Şi te las, inimă acră,
Şi mă duc.
Inimă, -mi găsesc eu cale
Chiar de schimb dealul în vale,
Şi te las, inimă acră,
Şi mă duc.
De trei primăveri,
De trei ierni şi veri
De trei toamne-rând
Amar un alt gând.
Numele-ţi rostesc întruna
Cât e soarele şi luna
Totu-i pe pustii,
Că tu nu vrei să ştii.
[Inimă, nu fi de piatră
Pentru că-n a vieţii roată
O să-ţi umble doru-odată
Cam năuc.].
Inimă, nu fi de piatră,
Că doar tu n-ai fost lăsată
Să vezi dorul cum mă poartă
Frunză-n vânt.
Inimă de piatră seacă,
Poate dă Domnul să-mi treacă
[Dorul vine, dorul pleacă, ]
Şi te las, inimă acră,
Şi mă duc.
Şi mă duc!