Versuri Monolit
- Sisu Tudor

Intro:
Nici nu știu exact ce să fac. Poate ar trebui să mă prezint? Dar unii mă știți deja. Iar pentru ăia care nu mă știu, ce rost are să mă prezint? Habar nu am, yeah.

Strofa:
Sunt un băiat, din orașul ăsta minunat
Un bărbat, în contextul ăsta stricat
Un bagabont, de la colțul des menționat
Sunt un amant, pentru care strada mereu s-a îmbrăcat elegant
Mai important, am stat mereu pe fază, ca un arbitru
Poezia a izvorât, ca mirul Sfântului Dumitru
Din afară, nimic anormal, dar o minune dinăuntru
De-aia, uite, mă bucur ca pruncul
Nici nu-mi ating adversarii, își fac singuri seppuku
După ce termin cu ei, trebuie să-și găsească de lucru.
Vor în față, trebuie să plătească tributul
Și atunci asta le clarifică, fără-ndoială, statutul.
Unii dau din gură mult, și nu spun nimic
Alții aruncă un cuvânt și, brusc, rămâi uimit
Așa cum unul și altul ar fi rămas un nimeni, dacă nu m-ar fi întâlnit
Dacă nu știi de cine zic, atunci n-ai pierdut nimic
Că nu-i vorba de dovedit, nu trebuie plătit
Circul trebuie trăit, de ceas, lanțuri, și tot ce ți-ai dorit
Și faraonii le-au avut, le-au luat cu ei, când au murit
Mai târziu, hoții și le-au însușit
Mai bine pune-n suflet însutit
Mă joc cu cuvintele, de când eram copil, m-au însoțit
Fantomele, m-au urmărit
Spune-mi Ismail, și lumea asta-i Moby Dick
Mai sunt câțiva, care au supraviețuit
Unii, poate au obosit
Trăirea curge în vene, ca un fier topit
Pur și simplu, n-am nevoie de motiv, să rup masiv
Pe negativ, să pun în suflet ceva pozitiv
Dar ritmul ăsta e primitiv

Săgeată, fix la obiectiv
Supraviețuim și-n vid, un fel de monolit
Și viața începe iar să curgă lin și ritmic, ca un beat
Sunt beat de fericire, și promit
Că am să scriu o simfonie, așa cum n-ai mai auzit
Și mă inspiră neamul în care m-am născut, că d-aia îl reprezint
Și dacă steagul e sfânt, atunci vreau să îl ating
Dar uneori, sunt prăbușit, și vreau să mă ridic
Sunt obligat, să spun și despre cei care au murit
Și azi reprezint, ca și cum ei ar fi trăit
Și-acolo Sus e un cartier, în care ei s-au întâlnit
Și dacă nu-și doresc nimic
Eu o să îndeplinesc ce și-au dorit
Bagă piciorul în pedală, s-audă că ai reușit
În fine, hai să schimbăm subiectul:
Am câteva minute, să-ți câștig inima și intelectul
Te-ai săturat de personaje, care dau din coadă ca patrupedul
Dar chițăie, dacă-i strângi, ca patentul
Pe mulți, îi prinde aparentul
Au impresia că li se acordă tot respectul
Cât timp lingușeala își face efectul
Am compus bucata asta, mai ceva ca perfectul
Ăsta-i rap-ul, poți să spui, eu sunt prefectul
Asta-i viața, și mereu eu sunt pentru
Sunt de cartier, da-mi place și-n centru
Dacă munca-i brățară de aur, e plin amanetul
Și după ce-ai lăsat acaretul
Ești necalificat? Te-așteaptă Parlamentul
Încep să cred că, ce-i prost surclasează deșteptul
Și de multe ori, munca bate talentul.

Outro:
Bagabonții dansează, bagabonții doar visează
C-or să facă bani, de îi enervează
Unii acționează, alții realizează
Că niciunul nu se realizează, cu juma’ de kil în casă