# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Plâns colectiv, la colectiv
- Simion Felix Martian

trimise de Nelu MartianNelu Martian.

Mi se opreşte ţipătul în gât,
Durerea însăşi devenind fierbinte,
Când văd pavilionul coborât
Umbrind cernit spitale şi morminte.
Încă dansează flăcări pe pereţi
Alimentate de coşmarul morţii;
Unde sunteţi copii, unde sunteţi?
Părinţii vă aşteaptă-n faţa porţii.
Unii s-au dus. S-au dus definitiv.
Alţii se luptă cu durerea vie,
Însă părinţii-n plânsul colectiv
Sunt TOŢI marcaţi de-aceeaşi tragedie.
Sunt toţi pătrunşi de-acelaşi gol imens,
Fie că-şi poartă paşii prin spitale,
Fie că plânsul, devenit intens,
Se-aude-n cimitir, cu-atâta jale!
Eu sufăr doar că nu-i pot mângâia
Şi-această neputinţă mă răpune,
Dar, totuşi, aş putea să fac ceva:
Alături să le stau în rugăciune.
Să fac, iubind, aceasta pentru ei,
Rugându-mă: Divinule Părinte,
Spre semenii, concetăţenii mei,
Revarsă mângâieri, ca daruri sfinte.
Şi-n dragostea ce-o ai Tu pentru toţi,
Şi-o-mparţi ca Tată, fără părtinire,
Dă azi din Ceruri, Doamne, căci Tu poţi,
Şi vindecarea Ta şi mântuire!