Versuri Un dor imens
- Silvia Rîşnoveanu

UN DOR IMENS.

O văd pe mama deschizând o poartă-
Închis-a stat eoni întregi de-a rândul-
Iar tata.. tata-mi desluşeşte gândul
Înţepenit la margine de soartă.

M-apropii şi mă sprijin de-o ulucă.
Frumoasă-i mama! Azi nu mai suspină.
Iar tata.. tata flori în păr mi-anină,
De parcă-n rai m-ar pregăti de ducă.

"Ce faci aici"? Mă iscodeşte mama
Şi-i simt în glas cum i se zbate dorul,
Iar tata.. tata-mi povesteşte zborul
Spre înălţimi, să nu m-apuce teama.

"Îţi place-aici la noi? Cum ţi se pare"?
Mă-ntreabă mama, lăcrimând o clipă,
Iar tata.. tata-mi dăruie-o aripă,
Să mă-nsoţească-n marea încercare.

Un dor imens în mine se-nfiripă,
Doar firul ierbii doarme-a nepăsare.

Geestacht, 11. 08. 20