EVADARE.
Azi nu mai am a-mi pune întrebări,
Citesc demult răspunsurile-n semne,
Sub paşi e-un glas ce ştie să mă-ndemne
Şi-atunci când gânduri se afundă-n mări.
Nu mai am timp! De-l am, nu-l risipesc
Ca pe-un talant, plătind o lume moartă,
Adâncul meu mi-a redeschis o poartă
Şi-un alt tărâm pe care să păşesc.
Pe-acest tărâm iubirile sunt verzi,
Nemuritoare ape abisale,
Reamintind iubiri primordiale,
În care sufletul, voit, ţi-l pierzi.
Azi nu mai am a-mi pune întrebări..
Cămaşa vieţii mi-a rămas prea mică,
Din ea un abur veşnic se ridică
Iar sub călcâi nu se întind cărări.
Şi nu mai simt nelinişte sau frică,
Când ştiu motivul marii evadări.
Geestacht, 19. 08. 20