Privesc cerurile albe,
Privesc norii cenuşiu-albaştri,
Privesc soarele roş-sângeriu.
Aşa e lumea,
Aşa e piatra sferelor.
Un strop de ploaie!.
Privesc la casele-nalte,
Privesc la miile lor de ferestre,
Privesc la turnul bisericii din depărtare.
Aşa e pământul.
Aşa e patria omului.
Norii cenuşii-albaştri se strâng. Soarele a asfinţit.
Privesc la domnii bine îmbrăcaţi,
Privesc la doamnele surâzătoare,
Privesc la caii încordaţi.
Ce grei sunt norii cenuşii – albaştri!.
Privesc, privesc..
Poate că m-am născut pe-o planetă straină!
Totul e-aici atât de străin..