Mă doare capu' şi-s aşa de 6 zile
Aşteptam ziua de Luni, sperând că o să fiu mai bine
Dar văd că nu ţine, d-asta scriu, să evadez
Fără punch-uri, fără fiţe, neîncercând să epatez
Azi meditez, simt nevoia să creez, un clasic
Spirit dens, când e vorba să pictez sunt drastic
Roşu aprins, negru, azi nimic tematic
Fără margini, reguli, neraportat la timp
Antinevralgic.. ăsta mi-e pixu'
Stau în pat, tuşesc plamanii
Doamne, cât de dulce e scrisu'!
Asta e cartea mea cu visuri
Şi-o să învie când adorm
Mai am doar de scris cuprinsul
Şi-o s-o las copiilor..
Sunt răcit şi cred că mor.. de somn
Ştiu că Dumnezeu e bun şi are un plan de tot nu dorm
Oare e mâna Sfinţilor, că scriu atât de frumos?
Poate e totu' în capul meu şi de fapt n-are niciun rost
Mă întreb ce-am fost, dacă am mai trăit cândva
Că mi se arată alte lumi, cuvinte care sună aiurea
Da' culmea e că parcă nu le ştiu de acuma
Mi se par familiare, le cunosc dintotdeauna
Se aşează bruma, eu cu ochii pe tavan
Pun întrebări despre viaţă, despre moarte, despre neam
Oare chiar nu merităm să avem mai mult de atât?
Poate nu cerem destul, sau poate ne dorim prea mult.
Ne-am cunoscut, mi-am adus aminte acum,
Era vară, era noapte, pe-o plaja după Neptun
Eram cu un prieten bun, tu erai cu toată gaşca
Alta plângea după mine, mă simţeam atât de naşpa
Da' ţi-ai făcut vraja şi acum uite-ne împreună
Mă simt complet, împlinit şi e tot ca în prima lună
Ne privim adânc în ochi, încă ne ţinem de mână
Dacă o să rămână aşa, numai timpul poa' să spună.