Încă puţin, încă puţină lumină,
Mai e timp de un cântec, sticla e încă plină.
Oraşul şi noaptea dansează afară,
Dar, în rochia serii, noaptea moare fecioară.
Acum că ne ştim,
O să plec ultimul pentru ultima oară,
O să plec vinovat şi e noapte afară.
O dorinţă difuză, o chemare neclară,
Obrazul meu mângâiat de o mână murdară.
Cimitirele-s goale, lumea largă e plină,
Dar mai stai doar puţin, sunt încă ud de benzină,
O greşală voită, o mireasă grăbită
Se-alungeşte în flăcări şi se cere iubită.
Mişcările ei, evanghelii abrupte
Mirosul ei moale, de degete rupte
Arătând spre nicăieri, în mod special,
Adică spre-acasă.
Noapte de nepătruns,
M-ai chemat şi ţi-am răspuns,
Noapte de nepătruns,
Am venit şi te-ai ascuns,
Noapte de nepătruns,
M-ai chemat doar să văđ.
Măcelarul senil înjurând preoteasa
Şi văduve blânde mâncându-mi mireasa
La vecernia de joi, un cântec nou printre noi.
Şi muzică
În cântece. (x 2).
Noapte de nepătruns,
M-ai chemat şi ţi-am răspuns,
Noapte de nepătruns,
Am venit, dar te-ai ascuns. (x 2).
Încă puţin, încă puţină lumină,
Mai e timp de un cântec, sticla e încă plină.
Oraşul şi noaptea dansează afară,
Dar, în rochia serii, noaptea moare fecioară.
Noapte de nepătruns,
M-ai chemat şi ţi-am răspuns,
Noapte de nepătruns,
Am venit, dar te-ai ascuns. (x 2)