# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Trebuie
- Releveu

trimise de Andrei BalanAndrei Balan.

Iată-ne din nou faţă-n faţă cu universul practic
Vreau libertatea gratis iau timpul ca ostatic
Pe un tărâm dogmatic calc un asfalt sălbatic
Unde orice despărţire e un abandon romantic.

Practici acupunctura prin tricou simţi o altă haină
Când o să simţi ce vine din stilou o să mă bucur şi de faimă
Mă las de scriu, m-apuc din nou după doi ani de taină
Să mă consideraţi erou trecut prin frig, foame şi spaimă.

Ne-am dus de marţi pe apa sâmbetei de când eram încă tineri
Îmi spui că e miercuri mâine, dar am un deja-vu că e deja vineri
Şi-o arzi întreţinut, spălat pe creieri de întreţineri
Că te-ai sfârşit de la început plin de regrete şi reţineri.

Îţi faci din ce în ce mai rău, când ţi-e din ce în ce mai bine
Şi realizezi că ce-i al tău, de fapt nu-ţi aparţine
Mulţi vor să ne dezbine termite ce vor să ne termine
Caut zâmbetul pe buze cu benzodiazepine.

***Poporul ăsta vreţi voi să-l opriţi să râdă, să-l dezvăţaţi să râdă, de minciună, de ridicol, de prostie, de hoţie,
de vorbele voastre umflate. Păi de 2000 de ani poporul ăsta râde, râde cu sau voia cuiva***.

Sunt un poet nebun mă-mbat cu apă neîncepută
Mă întorc pe acelaşi drum, visând la altă rută
Caut miracolul într-o necunoscută pricepută
Şi mă sfârşesc incinerând această artă nenăscută.

Vântul aduce miros război şi iz de speranţă
Strada ucide eroi importanţi, nu le dăm importantă
Ne săpăm între noi, toţi rude prin alianţă
Ne bucurăm numai joi că vineri miroase a vacanţă.

Stai la coada destinului să achiţi o restanţă
În ciuda festinului pleci flămând karma nu taie chitanţă

Justiţia scapă peşti care atârnă-n balanţă
Boală vine cu ceşti, primele veşti care agaţă.

Privesc de sus către trecut că-ntr-un vilaj cu drone
Ca un copil crescut urât, sunt prins într-un miraj cu bone,
Vindecă lumea dacă poţi, chiar de la primele simptome
Când Citadella e plină de roboţi ce bântuie noaptea ca fantome.

***Asta vreţi voi o Românie cenuşie şi tristă, fără joc, fără râs, fără bucuri, e bine c-aţi râs de prostie, de minciună, de ridicolul salbaticiei***.

Având cărări de vară, cu scrum târziu că încă merge
Amân plimbări de seară cu frică de pustiu şi lege
Am încă răni deschise dar vântu-i rece şi le drege
Am încă amintiri scrise dar timpul trece şi le şterge.

C-ai noştri sunt ai oştii, ai voştri sunt ai nu ştiu
O adunătură de monştrii, o generaţie de proşti
Ţi-e ruşine cu ei şi te faci că nu-i cunoşti
Chiar dacă sunt cei cu care bei, ţi-e greu să recunoşti.

Bucură-te de noaptea asta, în zori s-ar putea să dispară
Am stricat multe seri încercând să repar,
Curg litere ca ploaia, fulgere mă fac să trezar
Dacă tot simţ că renasc, măcar să declar.

Stăteai în casă la desene ninja, priveai pe geam cum ningea
În loc să fii afară să te joci cu mingea
De mine bunici vor poveşti când voi plecă de aicea
Iar voi va veţi mândri că aţi fost contemporani cu Mircea.

***Opriţi să vândă ţara asta, opriţi să omoare, opriţi să otrăvească sufletele tinerilor, opriţi să facă din ţara asta a noastră frumoasă si buna un lagăr de concentrare***