# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z
trimise de ArtistArtist.

Ea îl privea cum doarme,
Lui îi plăcea să umble.
Lui îi plăcea să toarne,
Ei îi plăcea să adune.
El o privea cum plânge,
Ea îl privea cum pleacă.
Ea aştepta să-i pese,
El aştepta să-i treacă.
Ea se certa cu stelele,
El se iubea cu luna.
El murdărea agendele,
Ea se scaldă cu bruma.
Ea-l lua prea în serios,
El se întrecea cu gluma.
Ea era iertătoare,
Dar el greşea într-una într-una.
El nu o merită, că ea părea tipă de treabă,
Şi se minţea că o iubeşte de frică să n-o piardă.
Ei îi plăcea să râdă,
Lui îi plăcea să tragă.
Ea voia să mai rămână,
Când el voia să meargă.
Ea aştepta să vină vara,
El aştepta să plece.
Lui îi plăcea să scrie toamna,
Ei nu-i plăcea că-i rece.
Ea se trezea de dimineaţă,
Când el pleca din baruri.
Ea-l visa noapte de noapte,
El adormea-n coşmaruri.

"Asta nu e o poveste, asta e o poezie, dar i-am ascuns rima sub rânduri ca să arate a proză. Era frig, Februarie spre Martie, se împlineau două săptămâni de la un 14 sec, fără declaraţii, fără trezit în acelaşi pat, fără mic dejun în doi, fără mesaje de bună dimineaţa, fără apeluri nepreluate şi fără. ba nu, cu părere de rău."

Ea la început de drum, simţea emoţia în gleznă,
El la sfârşit de alee, vedea intrarea în beznă.
Lui îi plăcea s-o simtă,
Ei îi plăcea să-l vadă.
Lui îi plăcea s-o prindă,

Ei îi plăcea să cadă.
El nu simţea prea multe,
Ea se făcea că-l simte.
Şi se făcea că-l crede când îl simţea că minte,
El încerca s-o cucerească, dar ea credea c-o prinde.
Ea încerca să-l preţuiască dar el credea că-l vinde.
Ei îi plăcea să cunoască,
Lui îi plăcea să ştie.
Ei îi plăcea să trăiască,
Lui îi plăcea să învie.
Ei îi plăcea să existe,
Lui îi plăcea să fie.
Ea se vedea matură,
El în copilărie.
Ei îi plăcea să citească despre alţii, trăia boem,
Lui îi plăcea să scrie despre el, trăia în poem.
Ea construia un caracter de lemn, demn de totem,
El prăpădea idei de smoală cu gândul la Eden
Pofteau unul la altul deşi păreau sătui,
Când ea pleca, el era gol, iubitul nimănui.
Ca ea nu prea găseai, sătulă de destui,
Ea şi-a abandonat parfumul în aşternuturile lui.

"Vântul aduce ace de nea care se înfig în asfalt şi se topesc, formând o mocirlă tăioasă care mi-a rupt ghetele, am ajuns acasă şi bucuros de căldură din sânul familie şi coastele caloriferului, mi-am aprins o ţigară, era aproape primăvară, parcă simţeam mirosul fumului cum se schimbă şi îmbracă haine mai subţiri, ucid ţigară într-o scrumieră umedă în care se formase un uşor nămol care semănase cu mocirla de afară, încep şi scriu încercând să sting un Februarie aprins prematur de la prima scânteie a unei iubiri care nici nu începuse şi deja se întrezăreau regretele despărţirii."