Versuri Mihai preda riga crypto si lapona enigel
- Psihotrop

Text poetic modernist de Ion Barbu, gen:
'Riga Crypto si lapona Enigel'.
Face parte din ciclul 'Uvenderode', deci
E din volumul 'Joc secund' - 1930.
Aparţine genului epic, ca specie-i baladă.
Tema e iniţierea, în ideea să se vadă
Incompatibilitatea dintre fenomenal
Şi fantastic, iar ca motive literare
Avem nunta, dar avem şi roata,
Avem şi soarele, şi ciuperca.. şi gata!
Iar la compoziţie şi limbaj poetic avem
Formula epică, gen.. şi ni se dă un semn:
Naratorul creează cadrul baladei narate de menestrel.
(De ce?) Fiindc-aşa vrea el!
Tipul compoziţiei: e-o baladă în baladă
Şi naraţiunea e un spectacol, madăfakă!
Spectacolul presupune un auditor,
Iar auditorul e naratorul.. lol
Avem un moment prielnic iniţierii,
Adică spartul nunţii - iar v-aţi spart la nuntă?
Avem şi o scenă, adică în cămară
Şi nu în ultimul rând, o indicaţie regizorală:
Aceasta este 'zi-mi-l stins, încentinel'
yea.. Riga Crypto si lapona Enigel.

Cu următoru' vers o s-o supăr pe diriga,
Da' Barbu a băgat ciuperci şi l-a visat pe Riga.
I se zice "regele ciupearcă" sau "inimă ascunsă"
"Mirele poienii", "pat de rouă", "humă unsă".
Aşa apare în ipostaza-ntâi băiatu',
Această ipostază sugerează increatul.
Este criptic, nonconformist, preexistenţial,
Virtual, şi are un statut excepţional.
În schimb, ipostaza a doua e degradată:
Pierde statutul de Rigă şi intră-n realitate.
Aici e luat la mişto, i se zice 'piele cheală'
Sau 'ciupercă crudă'.. ce naşpa e la şcoală.
Riga se izolează de ciclul naturii (de ce?)
Fiindcă vrea să se integreze-n altă ordine.

E simbolul increatului, deci al eternităţii,
Prin închidere trece de stadiul materialităţii,
Adica depăşeşte alterarea materială,
Chiar şi-n regnul său este o natură singulară..
Aşa de singur că "îl bârfeau bureţii" - citat
Şi se zice că-i ciudat fiindcă-i "necopt" - citat
Se-nsoară cu soarele şi iese din increat..
Aşa intră într-un statut degradat,
C-un destin comun al unei colectivităţi degradate
Şi devine o ciupercă otrăvitoare, frate!.

Ion Barbu a zis şi de lapona Enigel
.. da' ce-nseamnă asta, nu ştie nici el.
Citez din Lapona: "roata albă mi-e stăpână"
"Urgusită-n ţări de gheaţă" şi "sufletu-i fântână".
Sper că doar sufletu' şi că nu-i panaramă.
Lapona Enigel are ipostază umană,
E mesagera ideii, e pe latură afectivă,
Transhumanţa pentru ea e-o experienţă cognitivă.
Citez: 'toarce verdeaţă'.. bine că n-o fumează,
Ăsta-i un semn al senzualităţii ei.. Hai, lasă!
Cică verdele e asociat cu vitalitatea,
Adică trăieşte viaţa la maxim turbata.
E înzestrată cu intuiţie (păi nu-i aşa?)
Vrea să-l convingă pe Riga să renunţe la aventura sa.
Ea nu-nţelege esenţa increatului, ştii
Confunda somnul fraged şi răcoarea cu umbra cărnii.
Comunicarea dintre ei e pe cale onirică,
Lumea lui cu lumea ei fiind incompatibilă.
În concluzie, e un poem alegoric modern
La Barbu iubirea nu e miracol, e blestem!
Ion Barbu neagă nişte tradiţii literare:
Că Riga cu Lapona nu poa' să se însoare,
Nici măcar în lună, nici măcar în soare
D-aia devine o ciupercă otravitoare.
Şi am iesit!