# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Povestea lui harap-alb
- Psihotrop - Mihai Preda

Povestea lui Harap-Alb, scrisă de Ion Creangă, frate
Apare pe 1 august 1877,
În revista Convorbiri Literare şi e-un basm cult.
Aparţine genului epic. Ce rahat ascult?
(un pic mai repede)
Aşa-i mai bine că-i pe flow. Să mă-ntorc la basmul tău:
În toate basmele-i vorba de lupta-ntre bine şi rău.
Sfidează legile fizice, timpul şi spatiu-s mitice,
Tema operei e iniţierea. Da' ştii de ce?
Că arată maturizarea realizată prin experienţe,
În care protagonistul vede calităţi şi carenţe
La propria persoană. Şi-aşa-nţelege lucruri,
Dar mai bine hai să-ncepem cu-nceputul.
(dă-i!)
Pentru-a intra-n lumea ficţiunii, avem formula iniţială,
Mai precis: "amu' cică era-ntr-o ţară..".
Şi-o situaţie iniţială de echilibru, ştii
Avem două împărăţii, ambele au trei copii.
Campionul la fumat era Verde Împărat
Sau Împăratul Verde, care avea trei fete.
Fra-su era un crai cu trei copii:
Unu' mic şi şmecher şi doi mai mari, dar mai simpli.
Vine şi situaţia ce perturbă echilibrul
Cică Verde Împărat voia un urmaş de calibru.
Selecţia protagonistului constă într-o probă
Unde craiul se-mbracă-n urs.. n-avea altceva-n garderobă.
La proba ursului fraţii mai mari n-au treabă.
Ştii gluma cu ursul? S-au găsit urme de la.. să.
Doar ăla mic e madafakă şi trece de limită
Nu se duce pe apa sâmbetei că Sfânta Duminică
E un personaj supranatural ce-i dă poveţe
Să ia hainele şi-armele lui ta-su din tinereţe.
Ăştia-s adjuvanţi instrumentali. Ca să meargă basmu'
Mezinul tre' să călărească ce-a călărit ta-su.
Adică să-i ia calul ca la şah, calul era slab,
Dar se face mare cu jăratec de la Harap-Alb.
Mezinul trece proba. Are cal, îi dă bice.
Ta-su-l felicită, îi dă pielea de urs şi îi zice
Să se ferească de indieni şi de chelioşi..
De Omul Spân şi de Omul Roş.
Dar el face pe nebunu' şi n-ascultă de niciunu',
Fatidic, fiul de crai se-ntâlneşte cu spânul..
Care îl minte că e în Ţara Spânilor şi ca s-ajungă
Trebuie să îl ia pe Spân ca slugă.
Plus că Spânul îl îmbârligă cu o dumă
Pe sărăcuţul mezin ca să intre în fântână.
Cică să se răcorească, dar o dă în altele.

Pierde-nsemnele puterii: cartea, banii, armele.
E denumit "Harap-Alb" – e un oximoron.
Spânu-i ia identitatea, dar şi dreptul la tron.
Şi pentru a fi împărat peste împărăţie,
Tre' să moară şi să învie, să moară şi să învie.
Cu noul lor statut ajung la curtea Împăratului Verde
.. care le dă nişte probe acerbe.

Pentru ca basmul să-şi urmeze cursul lui
Harap-Alb culege sălăţi din Grădina Ursului,
Apoi pietre preţioase din Grădina Cerbului
Ajutat de Sfânta Duminică şi de calul lui.
La a treia probă trebuia să fie cocoş
Ca să o salveze pe fata Împăratului Roş,
Dar l-a ajutat Ochilă, l-a ajutat Gerilă,
L-au ajutat Setilă, Flămânzilă, Păsări-Lăţi-Lungilă.
A fost bun cu furnicile şi cu nişte albine
Şi-a primit o aripă de la ele, să fie bine.
Ca să salveze fata împăratului a avut probe mai mici
Şi-adjuvanţii i-au ţinut spatele-aici.
La proba cuptorului înroşită l-a ajutat Gerilă,
Proba ospăţului: Setilă şi Flămânzilă.
Şi la selectarea macului de nisip
A fost ajutat de furnici şi a reuşit.
La straja fetei de împărat l-au ajutat Ochilă
Şi cu (pă! pă! pă!) Păsări-lăţi-lungilă.
La identificarea adevăratei fete de împărat
Au venit albinele şi l-au ajutat.
Ca să vadă dacă e băiat şi dacă duce
A avut de luat rămurele de măr dulce.
Şi recuperarea apei vii şi apei moarte,
Dar calul l-a ajutat şi le-a recuperat pe toate.

Acum că a făcut probele, băiatul a luat fata,
A combinat-o, a dus-o la palat şi gata.
Ea l-a recunoscut şi i-a restituit statutul
Atunci Spânul s-a înfuriat şi i-a luat gâtul
Lui Harap-Alb, dar calul n-a ezitat,
L-a ridicat pe Spân în cer şi l-a aruncat.
Fata de împărat cu rămurele şi cu apă vie
Şi cu apă moartă, a putut să îl învie.
Şi aşa eroul a fost recompensat
Prin căsătoria cu fata de împărat.
Şi ca să se termine frumos toată nebunia
Împăratul Verde le dă binecuvântarea şi împărăţia.

Formula finală ne readuce în lumea reală,
Basmul se termină cu o idee deşteaptă.
Citez: "Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă,
Iar cine nu, se uită şi rabdă."