"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"
E-un text poetic modernist, e filosofic, plin de feeling.
"Nu strivesc corola de minuni a lumii"
A fost publicat în volumul numit "Poemele luminii".
Apare-n anu-o mie nouă sute nouăşpe,
Inspirat de principii estetice, filosofice.
E artă poetică-n genul liric,
Tema este crezul artistic
Şi se pot recunoaşte
Două tipuri de cunoaştere.
Una din ele-i paradisiacă,
Are metafora plasticizantă.
E logică, raţională şi ţelul
Ei e să distrugă misterul.
Cealaltă cunoaştere e luciferică,
Pentru ăştia care n-au fost duşi pe la biserică.
Glumesc, e cunoaşterea bazată pe mister
Şi are metafore revelatorii, de fel.
Lu' Blaga cunoaşterea asta
i s-a părut blană
Şi-a adoptat-o! De ce-a adoptat-o?
Cre' că era orfană.
Titlul e metaforă - clar?
Exprimă crezul literar
Al poetului şi refuzul lui
Faţă de cunoaşterea de tip raţional.
Structura poeziei,
Să moară fraţii,
E-ntre poet şi lume
Opoziţia "eu" şi "alţii".
La cunoaşterea paradisiacă avem "lumina altora",
Iar la cea luciferică, "eu, cu lumina mea".
"Lumina altora sugrumă vraja", citez, pe bune,
Pentru că misteru-i ucis prin raţiune,
Da' cu "lumina mea" - ce faci?
Stai că citez!
"Nu strivesc, nu ucid, sporesc, îmbogăţesc".
Enumeraţia ţine-o minte:
"Ochi, flori, buze, ori morminte" -
Reprezintă lumea vegetală,
Lumea umană şi sentimentală
Şi lumea morţii,
Da' o ştim cu toţii.
Misterului se dă ocol
Prin cuvintele-simbol.
Care sunt, care sunt?
Sunt care mai de care!
"Nepătrunsul ascuns" sau "taina nopţii"
Sau "întunecata zare".
Prima strofă elogiază misterul,
Creaţia-i un act universal.
Ultima strofă-i simetrică,
Cunoaşterea fiind la final
Un act al iubirii, fiindcă
Eul liric simte,
Citez: "căci eu iubesc
Şi ochi şi flori şi buze şi morminte".
Ca element de prozodie, este evident,
Avem vers liber şi ingambament.