Versuri Mihai preda alexandru lapusneanu
- Psihotrop

În anu' 1840 se-ntâmplă să apară
În primul număr din revista "Dacia literară".
Negruzzi nu-i original, ca de obicei,
Şi se inspiră din "Letopiseţul Ţării Moldovei",
Din capitolul cu-a doua domnie-a lu' Lăpuşneanu,
Scris de Grigore Ureche, pupa-i-aş timpanu'.
În ceea ce priveşte personajul principal,
Adevărul istoric este respectat integral,
Da' boierii Stroici, Moţoc şi Spancioc
În realitate au altă evoluţie.
Tema operei e lupta pentru hegemonie
Între domn şi boierime, nu-i mare şmecherie.
Ideea-i formulată de Lăpuşneanu de la-nceput,
Ca elevii care pică bacu': proşti, da' mulţi.
Ce? Adică masele sunt o putere de necontestat
Şi domnitoru' tre' să ţină cont de ei sau a picat.

Capitolu' întâi, cegherin, cegherau,
"Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau".
La-nceputul nuvelei, domnu' Alex Lăpuşnean,
Alături de-o mare-armată şi de vornicul Bogdan,
Intră în Moldova, hop ş-aşa!
Ca să-l înlăture de la tron pe Ştefan Tomşa.
Pe drum e-ntâmpinat de Stroici şi de Spancioc,
De postelnicul Veveriţă şi de Moţoc.
Aceştia vin din partea lui Ştefan Tomşa
Şi îl mint pe Lăpuşneanu că poporu' nu-l vrea
Ca să-l întoarcă din drum, doar că Alex se prinde.
Se-aprinde şi le promite că-l vor ţine minte.
Moţoc se sperie şi îi cade la picioare,
Îi cere iertare, dar Alex se ţine tare.
O să le-arate el.. Cam asta ar fi duma.
Capitolu-ăsta reprezintă expoziţiunea.

Capitolu' doi, mare panaramă,
Cu citatul: "Ai să dai sama, doamnă".
Lăpuşneanu a fost băiat în prima domnie,
D-aia poporu' îl aşteaptă acum cu bucurie.
Da' el e hater, din prima arde cetăţile,
Să-i sperie pe boieri, să termine cu răutăţile.
Dacă eşti boier şi greşesti, mierleşti!
Şi capu' tău e atârnat la poarta curţii domneşti.
Cre' că autoru' şi-a rupt capu' cu marfă din Olanda

Şi a mâncat un 'r' din numele doamnei Ruxanda.
Doamna asta, adică nevasta lu' Lăpuşneanu
L-a rugat să nu mai ucidă boieri ca tiranul.
Alexandru a zis că accepta şi că
O să îi dea doamnei Ruxanda un leac de frică.
Nebun şi ăsta.. ce să faci.. forţează limita.
Acest capitol reprezintă intriga.

Capitolul trei, adică măcelu' suprem,
Poporul strigă "capul lui Moţoc vrem".
Domnitoru' cheamă boierii la mitropolie
Ca să se-mpace cu ei şi după liturghie
Le oferă o masă copioasă, gustoasă,
Da' Spancioc şi Stroici au impresia că e plasă
Şi nu vin să mănânce..
Au avut dreptate! că-n loc să se verse vin, s-a vărsat sânge.
Adică domnitoru' i-a omorât pe toţi.
Poporul a aflat şi s-a adunat la porţi.
Au strigat că-l vor pe Moţoc şi imediat
Lăpuşneanu l-a aruncat mulţimii care l-a linşat,
Apoi i-a arătat Ruxandei leacul de frică,
Capetele boierilor în formă de piramidă.
Ăsta-i punctu' culminant al operei, frate
Dragoane, câţi boieri au murit? 47!.

Capitolu' patru aduce un final greu:
"De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu".
După patru ani de la masacrul ăla cel mai grav,
Lăpuşneanu-şi caută liniştea, fiindcă e bolnav.
Nu mai omoară boieri, cum i-a promis nevestei,
Da' totuşi, îi mai tăia o mână cui greşeşte.
I-a rugat pe-apropiaţi, când e-aproape de sfârşit,
Să îl călugărească, şi l-au călugărit.
A primit numele de Paisie şi-a renunţat la tron,
Aşa că, natural, fi-su a ajuns domn.
La un moment dat, iar o ia randeaua
Şi ameninţă că îşi revine şi-ncepe beleaua.
Nemernicii ăia de Stroici şi Spancioc,
Care fugiseră în Polonia, acuma se-ntorc
Şi-i zic Ruxandei să-i pună otravă-n apă un pic
Şi deznodământu' care-o fi? Că a murit!