Mă simt mai singur astă seară,
Mai mohorâtă e odaia,
Aud cum șiruie afară
De-a lungul streșinilor ploaia
Și cum în van mă lupt cu firea
Să caut vieții mele-o țintă
Să smulg o rază din orbirea
De patimi care mă frământă.
Voi încerca un vis curat
Și alb ca albul de hermină
Să uit că roz e de vermină,
Copacul vieții scuturat.
Refren:
Noapte, noapte, iar mă lași
Singur pe cărări pustii,
Părăsit aceleiași
Palii de melancolii,
Stelele se sting acum,
Ploaia picură pe flori,
Spune-mi încotro să-ndrum
Ochii mei rătăcitori.
Sunt singur, sunt singur!