Versuri Răsărit-a luna-n prag
- Polina Manoilă

Răsărit-a luna-n prag
Nu-i aici cine mi-e drag,
Răsărit-a luna-n șură
Nu-i aici cine-mi da gură,
Duce-m-aș ca luna-n nor
Nu mai pot de-al neichii dor.

Sus e luna, jos e norul,
Departe-i neica cu dorul,
Duce-m-aș ca luna-n nor
Ca să scap și eu de dor
Să nu mai fiu supărată
Și mereu înlăcrimată.

Gheorghiță, să te usuci
Ca pâinea care-o mănânci
Și ca vinul care-l bei
Căci mi-ai zis c-ai să mă iei!
N-o fi, neică, cu păcat,
M-ai iubit și m-ai lăsat?.

Lasă, lasă, măi neicuță,
Tu mi-ai fost fără credință,
Cu nimic eu nu te cred,
Dar nu vreau să te mai văd
Nici cu coada ochiului,
Nici cu umbra gândului,
Apare-i, lună, în prag
Și să-i spui că l-am uitat.