Neica-mi este vânător
Poartă pușca numai flori
Și pană la pălărie
Așa cum îmi place mie,
Codrul sună a pustiu,
De neicuța nu mai știu,
Codrul sună a pustiu,
De neicuța nu mai știu.
- Spune, mierlă, l-ai văzut
Până la el să mă duc?
- L-am văzut într-o pădure
Sta lâng-o tufă de mure,
Avea pușca peste spete
Și vorbea cu două fete,
La una da floricele,
La alta punea mărgele.
- Eu, mierliță, te-aș ruga
Să-mi arăți tu poteca,
Să zbori pe deasupra mea
Să mă duci pân' la neica,
Și de l-oi găsi cu fete
Să-i pușca de la spete,
Pana de la pălărie
Care mi-a fost dragă mie.