Merge neica la cosit
Să cosească fân mărunt
Să-l aibă ca așternut
Cu puicuța la iubit.
- Bun lucru, neică, la coastă!
- Mulțumesc, fată frumoasă!.
- De atâta fân cosit,
Neicuță, n-ai obosit?
N-ai băut, nici n-ai mâncat
Și nici la umbră n-ai stat,
Vino să ne odihnim
Și ce-am adus să prânzim!.
- Puica mea, n-am obosit
Că la tine m-am gândit,
Te-așteptam să vii o dată
Cu ulciorul plin cu apă,
Apă rece de izvor
Să potolești al meu dor
Și cu pâine de cuptor
Din belșugul holdelor.