Flori ofilite de sete,
Mai ai, mamă, două fete,
Prin străini să nu le dai
De vrei, mamă, să le ai,
Că m-ai dat, mamă, pe mine
Și n-ai făcut niciun bine.
M-ai dat, mamă, în alt sat
De tine m-ai depărtat,
Nu ți-a părut rău de mine
Ca să plec de lângă tine,
Să trăiesc tot supărată
Și de nimeni mângâiată.
De ce, mamă, nu m-ai dat
La băieții mei din sat
Care mă iubeau pe mine
Și mă tot cereau la tine?
M-ai vrut, mamă, departată
Crezând că sunt mai bogată.
Foaie verde, foi cu bete,
Mai ai, mamă, două fete
Frumoase ca două flori,
Lasă-le la șezători,
Grijă de ele să ai,
Prin străini să nu le dai,
Că m-ai dat, mamă, pe mine
Și n-ai făcut niciun bine.