Versuri Mă-ntreabă lumea, mă-ntreabă
- Polina Manoilă

Mă-ntreabă lumea, mă-ntreabă
Care uliță mi-e dragă
Eu îi spun lumii așa
Că mi-e dragă ulița
Pe care șade neica,
Nici aceea toată
Numai pân' la poartă,
Are casa la șosea
Cu fereastra la stânga
Și-n fereastr-a pus o floare,
Când mă vede, neica moare.

Trandafir roșu-nflorit,
De mică eu te-am iubit
Că și-n Rai cât îi de bine
Nu m-aș duce fără tine,
Că văd bine cum e-n lume,
Pe unde mi-e drag
Cale tot îmi fac,
Pe unde, neică, mi-e dor

Fac ce fac și mă strecor,
Pe unde mă mână gândul
Fără cale știu să umblu.

Dragostea când ne adună
Parcă bem rachiu de prună,
Dragostea când ne desparte
Parcă bem rachiu de moarte,
Dragostea cea mare
N-are alinare,
Dragostea cea mică
E mai ușurică,
Rele-s, Doamne, frigurile,
Da-s mai rele dragostile,
Că lumea din tot mă scoate
De la două nu mă poate,
De la două nu mă poate:
De la neica, de la moarte.