Versuri Dragă-i viața omului!
- Polina Manoilă

Dragă-i viața omului
În mijlocul câmpului,
În mirosul florilor,
Când bea apă din izvor,
La umbra zăvoiului,
La-nfrunzitul crângului,
Când răsăre soarele,
Când vede mioarele.

Cui nu-i este dragă viața
Când se scoală dimineața
Să ia rouă de pe flori
Și să dea pe ochișori,
Cui nu ii plac horile
Să-nvârtească fetele,
Cui nu-i place sus pe grui
Și să aibă rostul lui?!.

Dragă-i viața omului
Când vine la casa lui,
El vine-acasă cu drag
Că-l așteaptă mândra-n prag
Să-i spun-o vorbă frumoasă
De câte-a făcut prin casă,
Câte-a făcut ziua toată,
De dragostea ce îi poartă.