Versuri De-ar fi dorul călător
- Polina Manoilă

Frunză verde, fir mohor,
De-ar fi dorul călător
L-aș trimite seara-n zbor
La tine neică-n pridvor
Să-l ții, neicuță, la tine,
Să nu-l mai trimiți la mine,
Că de dorul dumitale
Mi se pare noaptea mare.

Floarea crinului tânjește
Când o rupi de unde crește,
Tot așa tânjesc și eu,
Neicuță, de dorul tău,
Când ești, neică, lângă mine
Mă simt că trăiesc pe lume,
Cu nimeni nu te-aș schimba
Că mi-ești drag ca inima.

Privește-mă, neică, bine
Și vezi, poți trăi cu mine,
C-am să mă gătesc mireasă
Să mă duci la tine-acasă,
Hai, neică, să ne iubim,
Să nu ne mai despărțim,
Să fim tot alăturea
Cum e codrul cu iarba.