# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Asfinţit de februarie
- Norzeatic feat Khidja

trimise de TeodboTeodbo.

Într-o seară de februarie
Asfinţitul colora o oarecare arie,
Lăsând fâşii portocalii
Ascunse privirii doar de blocurile de vis-a-vis.
Cerul era de un albastru deschis ferm,
De parcă întreaga zi se dilata în etern.
Nori rozi diafani beatifici în imponderabilitate
Toate identic de puternic impreganate.
Soarele cobora vizibil pe măsură ce se scriau versurile;
Luminile de vis-a-vis începeau să se aprindă mai des
şi le contrasta orizontul ondulat din ce în ce mai fad
Întunericul înainta inoculând neant.
Norii roz deveniseră gri spre est, iar la apus
Cer, nori, culori ş-apoi albastru din nou sus
Lângă, dungă prelungă;
Noaptea vine încet şi o alungă
Vestul pierzând din V în faţa vastului vid ce creştea
de undeva gonind ca o vrajă, suflându-i în ceafă cum spunea povestea.
Spaţiul către asfinţit – din ce în ce mai închis.

Visul s-a-ntins şi pe blocul de vis-a-vis
Luminile portocalii
şi nişte ciori într-un stol prelung inegal trecură
În zare raze roz mărginite sus şi jos de-ntunecime.
La limită o zonă de tampon albastră
Apoi în întregime a realului cuprins de acalmie.
Pe fâşia de fond deschis,
Statuia de pe primărie,
Acolo unde era soarele înainte să dispară,
Forţe nevăzute înconjoară seara în strânsoare,
Prefăcând-o într-o paletă cu tente bleumarin, turcoaz, violet, maro, indigo.
Cerul se lasă închis cu faldurile indigoului dintre scoarţele unui registru.
Apusul şi răsăritul s-au împletit în fundal;
Între timp, pe deplin încremenind complementar,
Lumini izolate ale serii devin ca dintr-o dată călăuze vederii
Fiindcă deja versurile nu se mai pot zări scrise.
Pace, pân la o nouă paletă de culori mai deschise descrise.