# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Prefacerea lunii
- Nord

trimise de GrvshGrvsh.

Schelele stralucesc spre soare-rasare,
Se rasfrang a nou.
E praf pe suruburi si nu
Adie deloc vantul schimbarii.
Fiarele se-odihnesc amortite. Da,
Dar doar pentru ochiul liber
Care oricum nu ajunge
Pana la santierul parasit.

Nicio pasare nu s-a ostenit
Sa se-opreasca vreodata aici.
Multe nici macar nu cred
Ca locul asta exista. De fapt
Rugina, doar ea cateodata
Infloreste adevarul inert
Precum peretii: batrani intelepti,
Incovoiati si tacuti in firidele lor.

Geamuri innegrite de timp,
Crapate precum zorii lui
Inca vegheaza, inca de la
Zorii lui peste nimicnicie.
Manetele blocate
Refuza sa se clinteasca.
Se simte nevoia mainii unui inginer
Sa actioneze odata mecanismul.

Si e un delir de rotiri,

Un domino din brate si trupuri:
Inversat in ascensiune,
Babel robotizat.
Scrasnet in articulatii si
Scantei si fum si
Amarul rece al
Instrumentelor inroseste cerul.

Cei mai inalti dintre stalpi
Nu mai au plafon sa sustina.
Zidurile devin neincapatoare,
Masinariile merg in gol:
Haos postactiune,
Lipsa totala de coordonare.
Se renunta la planse,
Cladirile raman goale pe dinauntru.

Totul se prabuseste
Intr-un urlet infernal:
E o groapa comuna,
Acest crematoriu al ideilor.
E praf pe suruburi si nu
Adie deloc vantul schimbarii.
Fiarele se-odihnesc amortite
Si sfarsitul e un inceput.


Mai multe versuri Nord >>