Versuri În neantul...
- Nicolae Volenti

În neantul de apururi te aflai aşa de bine
Cofundat în vecinicie rece şi nesimţitor
Nici plăcere-nşelătoare care trece precum vine
Nici durere nemiloasă cu-al ei zbucium zdrobitor.

Şi-ntr-o zi pe-această lume te-au adus fără de voie
Întrupându-te din lumea fericitei nefiinţi,
Şi-ai venit, nevinovatul, la povară şi nevoie
Să-mplineşti pedeapsa vieţei moştenită din părinţi.

Pentru ce? Pentru ca însuţi s-aduci pe-alţii după tine
Şi ei tot aşa să facă pân-la cel din urmă rând
Chin din chin să se reverse peste VALEA DE SUSPINE,
Şi-astfel să se vecinicească suferinţa pe pământ!