Când omul singur nu are cu cine
o vorbă schimba
cu Domnul vorbeşte
adică se află în reculegerea sa
permanentă: tace.
Iar Domnul ascultă ce-i spune telepatic
golul din inima omului singur.
Fir amar de nisip înmărmurit între ceruri..
Dialog mut, înfiripat
între pustiul profan şi deşertul divin:
schimb inopinat de experienţă.
Fastă, singurătatea de ea însăşi se umple:
tăcere neexplorată
comă
fără fraţi, fără îngeri.