Când ştii, cum ştii
Pasul pe pământ să-l ţii?
Când vrei, ce vrei
Gândul ţi-l aprinzi şi iei.
Nu ştiu, nu iau, nu sunt.
Ia-mi
Pasul alb otravă
Plumb topit pe ochi
Ia-mi
Marea-ntoarsă-n smoală
Capul prins în nod.
Când pierzi, ce dai?
Focurzi verzi în frig de mai?
Când pleci, cum pleci
Singur urmele-ţi culegi
Să n-ai nicicum să te-ntorci
Pe-acelaşi drum.