# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Decompoziţii
- Leonid Dimov

trimise de MarilenaMarilena.

Triptic oniric.

I.

Dacă ocolim dealul n-o să ne mai pese
Că avem mari datorii la florărese:
Florăresele funerare de lângă cenotaf.
Cum mai viscolesc anceştrii prefăcuţi în praf
Prin lumina arămie închisă litru cu litru,
Dar mai întâi să terminăm cu problema liberului arbitru
Şi pe urmă să rămânem acolo unde şedem,
Sub coroanele de crizanteme crem,
Sub inscripţiile de culori violente
Încremenite arbitrar pe monumente.
Vezi, cadavrul cu magnetofon în torace
A-nceput să coboare de pe bulumace
Rostindu-şi, la temperaturi de mii de grade,
Anateme vehemente sub tornade
De văpăi încinse până la nevăzut,
Uite, ţi s-au ivit semne de putrefacţie pe şezut,
Aşază-te o clipă să ascultăm în neştire
Orologiile bocănind în amurgire.
E jumătatea de oră lăsată plantelor să vorbească,
Sub năluci de animale nocturne, o limbă păsărească
Sunând cam aşa: li be di le, li be la bi.

Se-aude ţipătul zalelor din armura lui Hamurabi.

II.

Să-ntoarcem spatele arhitravelor de toriu,
Capitelurilor de gadolin de la crematoriu,
Să nu mai privim ornamentele selenare,
Şlefuite în T întors cu intars de metale rare
Şi să coborâm în visul vostru fără ţintă, cu labirint,
Dincolo de observator, pe strada Cuţitul de Argint,
Suntem în capitala noastră de-ntotdeauna,
Cu cerul ovoid mai vânăt ca pruna.

E noapte. Oftează nişte scene de copilărie,
Ne-am luat covrigi cu susan de la simigerie
Şi-am plecat mai încolo
Cu luntrea pe oceanul înverzit pe palolo.
Ştiţi, viermele delicat adunat precum roua
Pe lună nouă în largul insulei Hiva Oa.
Acum am debarcat. Se leagănă negurile prin temple,
Uite-l pe câinele Dingo plimbat de Shirley Temple.
Planează ghitare, cobze, mandore,
Trec amazoni de braţ cu conchistadore,
S-a-ntors istoria către-nceput,
Doamne, se-aud tropote de mamut!
Să facem iute un menhir cât de şui
Pentru scheletele noastre de plastic verzui.

III.

Se făcuse prea tâziu, dar nu plecam,
Femele despletite se colorau în geam,
Mai urcau şi nevăstuici printre candelabre
Pistruiate pe obrazele glabre,
Aveau toate un fel de pecete pe spinare,
O mişcare molatică, o preocupare,
Ştiau ele ceva
Şi pierdeau înainte de-a se-nfiripa
Cum se cuvine: sferturi, treimi, cozi,
Viclemuri cu inorogi şi irozi,
Şi tot aşa, am rămas să le privesc
Surd la răsufletul pământesc,
Pustiit de-o înţelepciune străvezie,
Singur, în clopotniţa trandafirie
Modelată pe-un Caucaz de şapte ori mai înalt,
Acuminat numai din calcedonie şi bazalt,
Răscolit de fluiere şi săgetători
În zodiace calculate de şapte ori
Numărând câte şapte.
Apoi n-a mai fost nimic, decât răcoare şi noapte.