Într-un joc nejucat, fur destinului paşi
Pe tăcute mereu pentru sufletul meu
Într-un joc nejucat, fur destinului paşi
Atâta zgomot e rău pentru sufletul tău.
Adesea mecanic, atins de aripa unui Pheonix stupid
Între pământeni, palid, e vraja, visurilor noastre
Contra stând cu cătuşele de diamant eredital
Degete de evantai, stai calm, n-are sens
Să te-agiţi, tic tac, mori încet, nu ştiaaai
Ci, ci, cine poa' să-mi zică,
Încotro se-ndreaptă lumea asta mică,
Viaţă pare lungă, dar e doar o clipăă
Şi la sfârşit, sper să nu ne fie frică
Că tot ce faci plăteşti, când toţi cei dragi pălesc
Nu eşti în stare să vorbeşti, să faci un gest firesc
Să zicem că trăiesc, uită-te-n jur şi vezi
E un miracol imens, dacă vezi un spectacol pervers.
Undeva pe Wikipedia, sub poza lui Ţuţea,
Ai să găseşti interesant, unde se duce mintea,
M-am tot întrebat, pe înţelesul meu
Că eu înteleg mai greu, am dat de paradox
Kazi zice Dumnezeu, chiar şi beat-ul ăsta-i paradox
E confirmat e rupt, dar îţi place îl suporţi
Jumătate pentru vii, jumătate pentru morţi
Într-un joc nejucat, furi destinului paşi..
Pe tăcut temereu pentru sufletul meu..
Atâta zgomot.. zgomot.. zgomot.. pentru sufletul tău