Surate să ne fie, stelele pe cer,
Iar noi iubitul meu, să fim doar un mister.
S-ascundem noi iubirea, în colţ de bolt-albastră
Dar aripi să îi crească, de pasăre măiastră.
Să îşi înalte aripi, zburând până-n văzduh
Şi cerul să-l străbată, din zori, până-n apus.
Să fim numai un suflu, un gând.. numai un duh..
Nu ne despartă cerul, căci lacrimi ni s-au scurs.
Atâţia nori plutesc, plini.. şi-nspaimantati
Şi tot se înghiontesc, mulţi.. şi-nlacrimati.
Căci vântul suflă tare, iar noi tot stăm ascunşi
În colţul boltei reci, de dragoste pătrunşi.
Nu ne găsim odihnă, dar poate nici nu vrem
În jur lumina toată, -i.. iubire şi blestem.
Că inima nu-ti bate, decât odat' cu a mea
Căci numai tu îmi eşti.. şi îţi sunt steaua ta.
Iubitul meu din codru, ce bradul legănat..
Îţi ţine vara umbră.. din nou mi te-am visat.
Zburam pe cerul mare, dansam cu stele toate
Dar zori mi-au adus, durere.. gust de moarte.
Căci doar în vis iubite, ochii ţi-am văzut
Când mă priveai adânc, în somnul meu profund.
Îmi tot vorbea lucirea, ce-o simt parcă s-acum
Cum mă pătrunde-n suflet.. şi-i prefăcută-n scrum.
Eu ţi-am simţit sărutul, ce mi l-ai dat uşor
Când m-a atins în noapte, din cer, un colţişor.
Plângea luna iubite.. şi lacrima-i cădea
Cu razele-i plăpânde, faţa-mi mângâia.
Căci ştia iubite dragă, că zori-mi te-or fura
Şi am să plâng amarnic, şi plângea şi ea.
Ne ştie ea iubirea, i-am tot povestit..
În nopţi pustii şi reci.. în somn, când n-ai venit.
Iertare-ţi cer acum, credeam că tu nu vrei
Dar n-am ştiut iubite, că paşi tăi sunt grei.
Ţi-au pus plumb la picioare, şi ochii ţi-au legat
Să nu găseşti tu calea, spre visul ce-am visat.
Dar nu-ţi fă griji iubite, mai am un vis la noapte
Te-oi aştepta din nou, călăuzit de şoapte.
Ce-am să le spun încet, să nu le-audă luna
Că milă mi-e de ea, că plânge ca nebuna.
.. CONTINUARE ÎN PARTEA 16.
Autorii : Jurca Marinela Florina & Viţelaru Loredana Nicoleta
27:09:2013