Pe cine moarte nu frige
De la inimă nu plânge
Pe cine moarte nu frige
De la inimă nu plânge
Ca şi pe mine m-o friptu'
Din creştet până-n pământu'
Şi m-o fript rău la inima
De n-am hazna nici odihnă.
La cât-i satul de lung
E nu am mama sa mă duc măi
La cât-i satul de lung
E nu am mama sa mă duc măi
Satu-i lung şi răsfirat măi
Eu nu am mama să mă bag măi
Că muma care-am avut măi
O pus faţa la pământ.
Când aud mama strigând
Îmi vine mereu să plâng
Când aud mama strigând
Îmi vine mereu să plâng
Doamne şi eu aş striga
Să o am pe măicuţa
Doamne şi eu am striga
Să o am pe măicuţa
Sufla vânt de sub pământ
Măicuţa-mi trimite gând
Şi parcă ar vrea să-mi spună
Că am avut o mamă bună