Ieşirea din mormânt - versuri Ioan Silvan | Versuri.ro
Ieşirea din mormânt - versuri Ioan Silvan | Versuri.ro
spacer
spacer
spacer

  Versuri >> I >> IO >> Ioan Silvan >> Ieşirea din mormânt
Urmăreşte artist

Versuri Ioan Silvan - Ieşirea din mormânt

trimise de Pasul MetaforeiPasul Metaforei.

Ieşirea din mormânt

Au îngropat viaţa-n grotă ca pe-un mort!
De-ar fi ştiut că nu pot să ucidă
străfulgerarea cerului, lucidă,
şi-ar fi rănit ei singuri răsuflarea
de-atâta adevăr cât ignorau...

În urma lor, ca martor, înserarea
lăsa să cadă peste viitor
un gest pe care nimeni nu-l făcuse;
fiindcă mormântul chiar rămase gol
şi-n chip surprinzător în faţa grotei,
de propria-i privire asediat, El nu mişca...

Dar unul din străjerii ce-l păzeau,
nedatorând blândeţe nimănui,
a nimerit cu ochii-n giulgiul Lui
şi sobru şi tiranic a răcnit:
Eu cred că mortu-acesta a-nnebunit!
Sau... chiar a înviat?!

Noaptea era săracă în lumină
şi deodată... şi grota şi pământul s-au unit
în sprijinul cuvintelor de piatră, ale morţii;
şi numai după aceea au rostit
din gura lor, străjerii, răguşit:
Doar nu cumva... eşti Tu, chiar Dumnezeu?

Atuncea, Cerul... parcă-n ape a putrezit,
căci s-a auzit din el, o voce umedă,
de parcă o lacrimă ar fi scăldat în ea
sau infinitul curs de undeva,
chiar în adâncul vocii s-a topit:
Ba da! Eu sunt Stăpânul!

Acum îmbracă-te în giulgiul meu şi intră în mormânt!
Eu am să mă îmbrac în haina ta şi am să plec,
iar când femeile se vor ivi, în zori,
să-mi ungă rănile prin care sânger
vor crede că au văzut în locul meu un înger,
iar tu, chiar înger, azi, vei deveni.







 Caută    cu Google direct


 Traducere automată



Autentificare
Close 


  spacer
Versiunea mobilă | RSS | Arhivă stiri | Arhivă cereri | Parteneri media | Resurse | Condiții de utilizare | Politica de confidentialitate | Contact
 

#   a   b   c   d   e   f   g   h   i   j   k   l   m   n   o   p   q   r   s   t   u   v   w   x   y   z