Evidenţa divină din trupuri, mărturie.
De mila trupurilor, lacrimi sparte, ochii
ar da privirilor
când ar vedea cât Dumnezeu conţinem;
nu ne-ar putea trata de subterfugii
maladia uitării
fără deplina profunzime.
Din cer, divin noastră existenţă
lacrimă plânsă a fost,
de-un ochi deschis precum lumina
prin care am căzut în ape
simţind nevoia începutului s-adape
ţărâna cu înviere.
Atuncea s-a născut întâia moarte.
Şi-ntâia Viaţă, tot atunci,
cu Terra s-a unit şi-o cununie
se întinde azi
peste misteriosul nostru aliaj,
din care ne-am ales şi noi, cu un vag dresaj!