# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Când sunt singurul ce moare ştiind
- Ioan Silvan

trimise de Pasul MetaforeiPasul Metaforei.

Când sunt singurul ce moare ştiind.

Nu-i niciun nume în care
singurătatea este altfel primenită
decât în cel divin,
şi nicio lacrimă din plânsuri rătăcită
nu stă să cadă în adâncul vremii.

Aş vrea să treacă timpul mai puţin
prin trupul altor minuni;
convingerea că mi-ar putea lipsi le-aş întări-o,
şi poate într-o zi ar înţelege
că lupta-mi dă ţâşnire consolării.

Precum un cer, întors din drumul zării,
şi eu mă lupt cu-nfrângerile care
îmi par a fi, izvor de consolare,
şi astfel, niciun sens nu stă neobservat
la îndemâna cui îndrumă
o inimă-n căutare de stâpân.

Cerul epuizat mă lasă în cealaltă parte a Lumii!
De limpezimea lui mă ţin departe
în intima-ngâmfare prematură,
căci strălucirea e izvor de ură,
prcum veninu-i sacru pentru moarte.