
Aliaj cu Dumnezeu
Cad trupurile-n timp ca în prăpăstii
căci pleacă Viaţa într-un fel de vis,
din fiecare om, pe care populându-l,
l-a transformat, întâi, în Paradis.
Mor secolele ca-n topirea vremii,
când Dumnezeu pe Terra trece-n grabă,
de parcă timpul n-are altă treabă
decât să-i fie pas.
Pierd şiruri de secunde ceasurile zilei
din timpul măsurat cu interes,
la storsul vremii clipelor, tot ies,
mai mici secundele.
Şi astfel, generaţiile mor,
cu Cerul în priviri şi în gândire,
tot aspirând la punctul de sosire,
al învierii.
E inutil să crezi că Dumnezeu
e bun prieten şi un imun complice
în câte omul vrea să îl implice,
în locul lui.
Dar cui să-i scrii pe suflet, cu divin,
mesajele Vieţii din materie,
când tocmai Dumnezeu, pe trup îl sperie,
de-i stă prea mult în faţă.
|

 Traducere automată
|