# a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

Versuri Gânduri pentru soveja
- Ilarie Voronca

trimise de MaraMara.

Trâmbiţa primăverii a sunat peste orăşel.
Aerul limpede cum e apa de fântână.
Fereştile s-au deschis, băncile s-au înnoit.
În sulfet: amintirea ca urma unei brăţări pe mână.

Vreau să rătăcesc dincolo de mâhniri.
Aici, atât de trist, cântecul cheiului şi-al apei.
Să ne urcăm în docar. Cerul tot mai aproape-i,
Ţipătul oraşului s-a şters cu deznădejdi şi zidiri.

Vino, vom merge la Soveja în munţi.
Acolo trecutul meu, ca-ntr-un cufăr vechi o haină albă.
Zarea e cu brazi şi pe sânul munţilor oile-salbă.
Peste privelişte, sufletele au să ni se apropie ca peste aceeaşi carte două frunţi.

Vom asculta cântecul buruienilor. O să întâlnim ciobani.
Sprinteni şi cu soare în trup, vom alerga prin pădure.
Aerul, ne va deschide pieptul, ca o secure,
şi viaţa o să treacă simplu ca un râu peste bolovani.

Aşa, ai să înţelegi ce trist e să fii poet.

Lasă-ţi cărţile şi odaia îngropate în noapte.
Vom iubi ţărănci cu trupurile coapte,
şi-o să ne tăvălim în ierburi şi-o să ne furişăm în brădet.

Apoi amurg şi prin ogrăzi lumini târzii,
şi oameni care spun: să ne pregătim pentru cină.
Pe cerdac cu funcţionarii făbricii, o să jucăm concină
şi o bucurie are să ne cuprindă liniştită fără să ştii.

Singur gândul meu, cu tine împletit,
arc boltit pe vadul cerului în seară.
Şi tot sufletul ni se va pleca peste trup în afară,
ca peste un zăplaz vechi, un salcâm înflorit.

Departe uliţi triste, departe orăşeni mărunţi.
Uite: primăvara şi-a scuturat clopotele peste cetate.
Trenul mic ne aşteaptă cu strigăte tremurate,
Vino! Să mergem la Soveja în munţi.